Cristal Heart 1

Capitolul 1.Somebody needs you

Cand am aruncat o privire catre ceasul de pe noptiera,am putut distinge foarte clar ora la care ma trezisem:9.45.’’La naiba…o sa intarzii’’.Am aruncat in graba pe mine tricoul maro de pe scaun si vechii mei blugi albastri si fugit imediat din apartament in speranta ca voi ajunge la timp.’’E imposibil sa mi se intample chestia asta IAR’’.Probabil lumea din metrou se gandea ca sunt o descreierata,doar asa se putea explica de ce alergam ca nebuna prin metrou.Si tot de aia nu l-am observat pe tanarul din fata mea peste care m-am lovit la iesirea din metrou.
‘’Offf…Doamne…’’.Acum problema era cum ma “culegeam” la propriu de pe jos.
-Imi cer scuze,e vina mea….
-Ehh,o nimica toata.
Mi-a intins mana,spre surprinderea mea si m-a ridicat de pe jos.Mai stanjenita de atat nu puteam fi astfel incat am murmurat cu capul in jos un ‘’multumesc’’ si am plecat grabita catre universitate,fara macar sa-l privesc in ochi.Cand am ajuns era trecut de ora 10,dar profesorul,probabil prea atent la studentul din al treilea rand care mesteca guma zgomotos nu a observat ca intrase cineva in amfiteatru.
M-am asezat in primul loc pe care l-am gasit liber si-am inceput sa-mi caut telefonul prin geanta.Initial am crezut ca ma lasase bateria,dar cand sa-l arunc inapoi in geanta mi-am amintit ca-l inchisesem aseara,dupa o cearta cu mama.Probabil Alice si Rosalie m-au sunat ca disperatele azi-dimineata.Le-am promis ca ne intalnim in fata universitatii.Offf…dar porbabil ma vor ierta.’’Imprastiata Bella…ca intotdeauna’’,sau ceva de genul : ‘’Nici nu ne asteptam la altceva de la ametita noastra Bella’’.Ce-mi placea cel mai mult la prietenele mele e ca niciodata nu ma judecau,asta probabil findca imi stiau felul de a fi.
18 apeluri pierdute(6 Alice,7 Rosalie si evident..4 MAMA)
5 mesaje primite(Dintre care : “unde Dumnezeu esti?te asteptam de 20 de minute.in 5 minute incese cursul””… era probabil cel mai dragut dintre toate.)
Un le-am scris nimic inapoi,oricum cu siguranta erau in primul rand,ascultand atente la lectia profesorului despre Leonardo da Vinci.Am oftat adanc,dupa care m-am lasat pe spatele bancii pentru a ma relaxa ,asteptand ora 12:30 cu nerabdare,in speranta ca voi scapa de predicile prietenelor mele.Cand pendulul vechiului ceas de langa catedra profesorului suna de si jumatate,am zbughit-o la propriu pe usa,sperand sa un ma observe nici una dintre ele.Deja ma gandisem la scenariul in care ma simtisem rau,astfel incat un am putut veni.Da,era scenariul perfect.Sau ar fi fost,daca in ultimul moment Alice un m-ar fi observat alergand disparata pe scarile universitatii.
‘’Oh God….acum incepe’’.
-Bella,e ultima oara… . Iar ai intarziat.Puteai macar sa iti deschizi telefonul sa vezi ca cineva in lumea asta e ingrijorat de tine si ca cel putin exista doua persoane care depind de tine si carora le-ai promis sa fii la ora 9:30 in fata salii de curs.
‘’Oau,Alice…deja scoti fum pe nari…slow down.’’
-Nu incepe si tu Rosalie,am inceput sa vorbescm intrerupand-o in ultimul moment sa-mi arunce in fata cele mai adevarate lucruri legate de mine pe care le auzisem de o groaza de ori,dar inca nu le bagasem la cap.Stiu ca am intarziat,stiu ca trebuia sa va anunt dar nenorocitul ala de ceas iar nu a sunat.Imi pare sincer rau…desi stiu ca nu rezolv nimic cu atat.
‘’Mda,se citeste pe fetele voastre cat de credibila sunt’’.
-Si da,stiu,voi sunteti singurele persoane de pe lumea asta inafara de mama care chiar este preocupata de mine.Si apreciez enorm chestia asta…Stiu ca nu rezolva nimic,dar chiar imi pare rau.
Si chiar ca asa era.Eu,insensibila Bella,aveam o lacrimi pe obraji.
-Asta cred ca e prima oara iubita cand se vede ca tu chiar regreti,mi-a zis Rosalie imbratisandu-ma calduros,astfel incat nu am putut sa nu simt parfumul Chanelle ce-l raspandea prin toti porii pielea ei.
-Imbratisare de grup!!…
Cine ne-ar fi vazut in mijlocul strazii imbratisandu-se probabil ar fi zis ca suntem nebune,dar mie NU imi pasa.Pentru prima oara in viata mea simteam ca le iubesc pe fetele astea ca niste prietene adevarate.Pentru prima oara simteam ca nu sunt singura in universul asta plin de NIMIC.
-Oky,gata cu imbratisarea de grup,a zis Alice incercand sa traga aer in plamani.Tu,fetito(gesticuland cu degetul spre mine),ai nevoie de o perie,o rochie si niste pantofi noi,findca arati ca naiba.
-De ce?asa imi place mie sa ma imbrac.Macar de-ar avea cine sa ma admire.Nu ca tine,Al,care de curand ai inceput sa iesi cu superbul Jasper si nu ca tine,Rose,care te intalnesti cu frumuselul de Emmett.In schimb eu,sunt varza….Cu V mare.Cine naiba in New-York ar vrea sa aiba de a face cu mine… .
Speram ca nu s-a simtit mahnirea din cuvintele mele.Adevarul e ca imi doream sa am langa mine un baiat frumos,carismatic,daca nu am mofturi cu putina minte in cap… . Vise…o fata ca mine nu ar avea niciodata parte de asa ceva… .Stiu ce crede lumea:sunt PRAF.
-Come on,Bells,undeva acolo,cineva are nevoie de tine.Se zice ca pentru fiecare dintre noi exista un suflet-pereche.
-Nu si pentru mine.
-Bella,eterna noastra neincrezatoare… .De aia suntem noi aici,nu-i asa Rose?
-Daaa..si de aia te scoatem diseara la o intalnire oarba..sper ca ai auzit de ‘’Blind Date’’.Findca exact asta o sa faci diseara.
-Aha…Jaz si Emmett ne scot diseara intr-un club super nou deschis…Se numeste Cristal Heart.Au promis sa-l aduca si pe prietenul lor cu ei.3 si 3.Mie mi se pare foarte dragut.
-Alice,pentru tine draguta e bluza de la mall pe care nu o ai in garderoba…
-Nici un conmentariu iubita… .Te scoatem in oras diseara.Findca tu..ai nevoie urgenta de un baiat.
“Rose,dar chiar ca devii convingatoare.Cine stie…poate chiar am nevoie…off..la ce mi+e gandul…oricum nue o idee rea.Ma mai distrag de la banala mea viata..si asa o seara petrecuta cu castile si cu cartea in mana nu e cine stie ce,nu_
Asa ca,la sfatul prietenelor mele de catarama,am decis sa-mi petrec restul zilei la ‘’vanatoare de haine’’ prin mall,spre deliciul shop-acolicii de Alice,care echivaleaza o zi in mall cu o raiul pe pamant.Nici acum nu pot sa cred cati bani am cheltuit pe haine,lipstick-uri si Dumnezeu stie cate alte chestii.Mama clar nu trebuie sa afle ca am cheltuit deja jumatate din banii trimisi de ea pe o noua garderoba.Si-ar iesi din minti.Ar fi chiar in stare sa-l trimita pe tata sa ma ia acasa.Si asa inca nu e de acord cu ideea de New-York,cu ideea de facultate,nici macar cu ideea ca am 19 ani.Nu poate,de fapt nu vrea sa accepte ca am crescut si ca faptul ca am decis sa plec la 400 de km de casa nu inseamna ca nu ma mai intorc acasa.Daca ma forteaza nu mai calc in veci doar ca sa-i fac in ciuda.
Asa ca uite-ma in fata nou deschisului bar New-Yorkez Cristal Heart,seara,ora 7:50,traffic aglomerat,lumini peste tot si bineinteles,vesnica Bella imbracata caraghios in comparatie cu adorabila Alice si splendida Rosalie.
-Data viitoare ma lasi pe mine sa aleg cu ce ma imbrac.Arat ridicol,Alice.
-Lasa-ma sa gandesc ca un baiat care te vede in momentul de fata,m-a rugat Rosalie,intorcandu-se catre mine si privindu-ma ca un barbat in calduri(„chair trebuie sa faci asta? „).Hmmm…”Draguta fata…picioare inalte si subtiri,decolteul adanc al tricoului accentuand subtil bustul generos primit de la mama natura,onduleurile ciocolatii ale parului revarsandu-se ca o cascada peste umerii perfecti,privirea clara…,fata asta chiar stie sa se faca remarcata.’’
-Inceteaza,stii ca nu e adevarat,aproape ca am inceput sa ma imbujorez cand am auzit-o.Si dupa descrierea ta par mai degraba o fata de-aia care se vinde pentru bani,nu o fata ”perfecta”
-Oky,voi doua.Terminati,ca vin,ne-a anuntat Alice cu vocea aproape tremuranda.
‘’Oau,Al,nu stiam ca te emotionezi asa de tare cand vezi un baiat.Singura mea emotie cand vad un baiat dragut e o grimasa aparuta pe fata mea care sugereaza:’’mda,frumos pe-afara,urat pe dinauntru.Daca stii macar care este presedintele Americii ai tot respectul meu”.
Atunci i-am vazut si eu venind.Desigur,dupa ce Alice si Rose au coborat de pe ei findca prietenele mele chiar nu stiu sa-si controleze sentimentele in fata baietilor,astfel incat la ele un simplu’’salut’’ devine un sir lung de imbratisari care porbabil il sugruma pe tip timp de 5 minute(„si care tot la fel de probabil il va pune pe fuga pentru tot restul vietii sale)”.Si tot atunci l-am vazut pe EL.Pot sa zic doar atat:”Oau!…gata cu baieti frumosi pe care ii detest”.Am ramas fara respiratie cand s-a apropiat de mine,mi-a luat mana sa o sarute si a zis doar atat:
-Nu ma mai cunosti?….din statia de metrou….